Cristina Turnagiu Dragna este specialist în Etichetă şi Protocol și Secretar General al Asociaţiei Române pentru Protocol şi Ceremonial.  Spune despre ea că are „vocaţie de arhitect şi răbdare de fermier”, iar în interviul pe care ni l-a acordat vei avea șansa să îi descoperi în detaliu parcursul profesional incredibil și noul ei rol din cadrul Federaţiei Patronatelor Femeilor Antreprenor, proaspăt lansată pe 8 martie.

Eliza Nita/Glamour : Din 1997 activezi în jurnalismul de modă, ai făcut PR, Image Management, ai produs evenimente de modă, ai inițiat expoziții, iar acum te-ai specializat și faci performanță în Etichetă și Protocol. În ce fel s-a produs saltul de la un proiect la celălalt?

Evoluţia mea profesională s-a produs întotdeauna natural, fără să urmăresc un plan prestabilit, alegând proiectele care îmi plăceau şi acceptând mereu provocările venit din zone sau domenii pe care nu le mai explorasem: Fashion Model Management, prima agenţie de modeling internaţională cu birou în Bucureşti, Exces, prima revistă de modă din România, ZIM 1996-2000  prima “săptămână a modei” din România, prima Asociaţie a agenţiilor de modele şi talente, prima Asociaţie a designerilor români, PR officer pentru primii designeri români, primele departamente de casting şi styling de televiziune, Carol Parc Hotel, primul boutique hotel de 5 stele din România, Best Flower Designers, primul eveniment dedicat floriştilor şi Designului Floral din România, Azay, primul reprezentant al unor mărci Furnizoare Oficiale ale Casei Regale a Marii Britanii, Canal 33 prima televiziune de business on line, primul curs de Etichetă şi Protocol în Afaceri.

Astfel m-am aflat aproape întotdeauna în proiecte care deschideau nişe noi, iar asta te obligă, dar îţi oferă şi posibilitatea să devii cap de pod. Am fost obligată să fiu autodidactă, să găsesc soluţii şi să creez structuri inexistente până atunci. Faptul că am activat în mai multe domenii mi-a permis să cunosc abordări diverse, pe care de multe ori le-am împrumutat de la un domeniu (client, proiect, eveniment) la altul, venind cu soluţii  ne-convenţionale. Am construit astfel evenimente şi branduri pe care le iubesc şi acum şi au rămas repere în industria lor. Cred ca am vocaţie de arhitect şi curiozitatea unui explorator dar m-am educat să am şi răbdare de fermier! Toate au venit cu vremea şi într-un mod fericit oarecum, fiecare la timpul ei.

Eliza Nita/Glamour: Rafinament, frumos, eleganță – etichetă și protocol. Ce te-a fascinat la acest domeniu? Cum a dus parcursul tău tocmai în această direcție?

Am crescut citind şi făcând pasiune pentru istorie, alegeam cărţi în care citeam despre regi şi regine, împăraţi şi prinţese, cavaleri şi domniţe. Ca orice fetiţă eram fascinată de viaţa de curte, de epocile romanică şi romantică, în care femeia era preţuită, protejată şi admirată şi când curtoazia, eleganţa şi bunele maniere se învăţau. Toate cărţile şi filmele prezentau doua modele de femei apreciate: domnişoare manierate, iubite pentru rafinamentul, eleganţa şi pentru delicateţea lor sau domnişoare isteţe, îndrăgite pentru îndrăzneală, creativitate sau pentru educaţia lor. Oscilam aşadar între doua modele şi m-am gândit că ar trebui să pun câte puţin din fiecare şi când o fi vremea, vom vedea care este „modelul” potrivit. Aşadar am început iniţial să caut cărţi, le găseam cu mare greutate, erau „rara avis” la începutul anilor 90, ulterior am aprofundat Portocolul Instituțional la facultate, mi-am păstrat pasiunea pentru maniere şi comportament rafinat mereu şi am căutat să mă informez citind permanent şi scanând internetul pe acest subiect.

Şi iată-mă în momentul în care, aliniindu-se frumos toate astrele, am început să lucrez ca PR & Business Development Manager cu un client care trebuia să fie, în activităţile sale zilnice, la curent cu toate normele de etichetă, protocol şi ceremonial, şi cele instituţionale, şi cele de afaceri, şi cele regale şi cele internaţionale. Şi ca de fiecare dată, aflată în faţa unor lucruri pe care nu le stăpâneam m-am apucat de citit…şi am citit, şi am întrebat, şi am căutat sprijin, şi am cunoscut profesionişti din domeniu pe care i-am urmat, cu care m-am împrietenit, le-am devenit colaboratoare, le-am oferit sprijin altora, ulterior le-am devenit colegă şi parteneră şi iată-mă astăzi, datorită curiozităţii şi pasiunii pentru etichetă, datorită firii autodidacte şi internetului dar şi datorită unei lungi serii de reputaţi profesori, mentori, autori, modele, colegi, parteneri şi clienţi îmi permit să semnez astăzi: Cristina Turnagiu Dragna, specialist în Etichetă şi Protocol, Secretar General al Asociaţiei Române pentru Protocol şi Ceremonial.

Eliza Nita/Glamour: Cu ce idei preconcepute despre management/antreprenoriat ai pornit pe acest drum și ce mituri ți-au fost demontate pe parcurs? Care au fost obstacolele de care te-ai lovit cel mai des?

Primul pas în antreprenoriat l-am facut foarte devreme, undeva pe la 21 de ani, când am devenit parteneră într-o companie artistică, alături de alţi trei prieteni artişti. Îmi amintesc că statutul firmei noastre l-am creat singură, cu Codul Civil în braţe (eram studentă la Drept la Universitatea Româno-Americană) şi cu primele cărţi dedicate întreprinzătorilor pe care mi le achiziţionasem din librării. Era anul 1993 şi trebuia să mergem toţi patru la ghişeele Registrului Comerţului – care se afla în incinta Romexpo atunci, la Administraţia financiară, la bancă, la Judecătorie. Era complicat şi așteptam cel puţin o săptămână după câte o hârtie sau semnătură, pentru că fiind imediat după Revoluţie, nu existau proceduri eficiente nici de înregistrare a firmelor, nici de raportare financiară iar angajaţii instituţiilor statului, în procent de 95 %, desconsiderau iniţiativele private. Ne confruntam atunci cu mentalitatea rămasă încătuşată în anii comunismului când orice iniţiativă privată era privită cu suspiciune, eram “patronii”, “afaceriştii” şi în relaţia cu instituţiile statului era teribil de greu. Ne aflam permanent în faţa unor refuzuri de colaborare, eram mereu în urmă sau în offside cu hârtiile de angajare pentru că nu apucam să învăţăm ceva că se și modificau reglementările, nu exista nici o transparenţă în relaţia cu statul. Nu existau încă parteneri privaţi cu care să iniţiem sau să colaborăm pentru proiectele noastre iar în 1992-1993 sălile, organizaţiile, instituţiile din domeniu, erau încă ale statului ori aveau statut incert odată cu demararea proceselor de privatizare. Eram foarte tineri, ne aflam şi gândeam înaintea vremurilor, înaintea nivelului de dezvoltare al societăţii şi înaitea ritmului de melc cu care România a somatizat antreprenoriatul. Asta a dus la scăderea entuziasmului nostru, şi ulterior a interesului în antreprenoriat. Ne-am vândut părţile sociale unuia dintre noi şi ne-am văzut fiecare ulterior de studii ori ne-am angajat.

Abia după alţi 10 ani, când lucrurile intraseră pe un alt făgaş, căpătase viteză, ritm şi direcţie, am ales din nou antreprenoriatul. Într-o altă zonă, una aflată la început, este adevărat – consultanţa în relaţii publice şi image management – dar una în care mă pregătisem, avea perspective şi avea şi o masă critică mare de potenţiali clienţi.

Aşadar când am ales să re-intru în antreprenoriat, în 2002, momentul era cumva iminent, pentru că era de fapt nivelul următor, natural, de evoluţie în carieră. Eram jurnalist, organizator de evenimente de modă, mă licenţiasem în relaţii publice şi tocmai iesisem din concediul de maternitate. Am făcut-o oarecum  „la cererea clienţilor”, foşti colaboratori, acum prieteni designeri, propunându-mi să lucrez cu ei ca PR Manager. Nu am ezitat nici o clipă pentru că îmi doream să mă dezvolt şi să îmi creez un drum al meu, mă pregătisem în acest domeniu şi îl vedeam ca pe o provocare pe care abia aşteptam să o îmbrăţisez. Aveam acum posibilităţi de documentare, modele de business internaţional şi o piaţă dispusă să îmbrăţiseze iniţiativele private. Trebuia doar să dai dovadă de responsabilitate, tenacitate şi creativitate. Se pare că mi-a ieşit pentru că iată, de 16 ani sunt antreprenor cu business-uri în patru domenii diferite: relaţii publice, frumuseţe, consultanţă si training şi media.

Eliza Nita/Glamour: Care a fost primul tău job și când? Ce i-ar spune Cristina de azi celei de atunci?

Am avut mereu preocupări multiple şi mi-am căştigat primii bani puştoaică fiind, cu trupa mea, în care am intrat la 15 ani. Am fost însă şi foarte responsabilă fiind educată să nu las pe alţii să îmi definească propriul drum şi să mi-l construiesc singură. Primul meu job serios nu a avut însă legatură cu domeniul astistic, dimpotrivă aş spune. Eram studentă în anul 1 la Drept şi am ales să mă înscriu la FF pentru ca voiam să intru cât mai repede în domeniu, să lucrez în magistratură, la terminarea facultatii să am deja experienţa domeniului respectiv. Aşadar, primul meu job „cu carte de muncă” şi program de la 7.30 la 15.30 a fost la 19 ani şi am fost angajată la Tribunalul Militar Bucureşti ca aprod! Am lucrat 2 ani, timp în care am învăţat Codul Penal şi Codul de Procedură Penală „la locul de muncă”. Din postul de aprod am avansat la cel de dactilografă, ulterior de grefier de şedinţă şi în ultima perioadă am fost grefiera departamentului de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti. Doar că la 20-21 de ani eu aveam alte planuri, alte aşteptări, voiam să explorez domenii diferite, câştigam cu trupa mea de două ori mai mulţi bani decât ca funcţionar public, şi mai usor şi mai plăcut, şi  jobul de la Tribunalul Militar era o rutină care mă plictisea şi mă ţinea pe loc”. Am înteles atunci că nu ăsta îmi este drumul, am avut ceva remușcări şi scandal acasă, am renunţat ulterior şi la Facultatea de Drept şi am ales antreprenoriatul artistic.

Cristina de acum i-ar spune Cristinei de atunci trei lucruri. I-aş spune, pentru a o scuti de introspecţii existenţialiste, că ” ESTE BINE CE FACI! Alege în continuare cu inima, aşa vei fi mereu fericită”, aş încuraja-o să exploreze toate zonele care o fascinează: ”Acceptă mereu provocările şi călătoreşte mai mult!” și nu în ultimul rând, aş sfătui-o să o lase mai moale: „Relaxează-te, nu eşti în concurs cu nimeni, nu trebuie să dovedeşti nimic, nimănui, poţi să greşeşti, asta te va face mai puternică!”

Eliza Nita/Glamour: Regulile esențiale de etichetă și normele de protocol par desprinse din alte epoci. Cum ai reușit să aduci în actualitate domeniul etichetei și în ce linii/contexte de business găsești că se integrează cel mai ușor?

Par probabil noţiuni desuete pentru că sunt, în România, asociate unor vremuri „trecute”, altor epoci, cele de „dinainte” de Cel de al Doilea Război Mondial. Din păcate doar pentru noi, est europenii în special, ele par aşa. Ele erau elemente esenţiale ale educaţiei ante şi interbelice europene, doar că societăţile socialiste în care am rămas închişi 45 de ani, au dezavuat educaţia burgheză şi nobilă, considerând eticheta, protocolul şi ceremonialul, atitudini si obiceiuri decadente, pretenţioase şi nepractice pentru „noul om socialist”.  Ele erau continuate şi practicate însă în mediul diplomatic şi de nevoie în relaţiile economice internaţionale, altfel nu am fi fost băgaţi în seamă de Lumea liberă.

Din fericire, eliberările de sub comunism ale ţărilor est-europene de după anii ’90 şi confruntarea cu Occidentul, le-a demonstrat că aceste noţiuni şi practici, păstrate în viaţă de vestul Europei, dar şi de marile civilizaţii din Asia şi Americi, erau cele care stăteau la baza bunei funcţionări a societaţilor civilizate. Acestea facilitau comunicarea, onorau ierarhiile, respectau pe cei venerabili, protejau pe cei fragili, iar integrarea etichetei şi protocolului în vieţile oamenilor le asigura acestora acceptarea ca parteneri egali de conversatie, de afaceri şi de prietenie. Am înțeles astfel, sub presiunea schimbării de mentalitate şi abordare, că ele sunt esenţiale în dezvoltarea oamenilor şi societăţilor, eticheta, protocolul şi ceremonialul traversând vremurile şi dovedindu-şi eficienţa din cele mai vechi timpuri. O dovedeşte şi istoria lor ancestrală cu origini în normele de convieţuire adoptate de primele societăţi omeneşti, care le asigurau acestora supravieţuirea, buna convieţuire şi evoluţia.

Nu găsesc astazi un domeniu în care eticheta şi protocolul să nu faciliteze comunicarea şi nici un fel de relaţie interumană sănătoasă care să nu folosească eticheta. Vă închipuiţi astăzi un om plăcut, un profesionist de succes sau un lider admirat fără a stăpâni elementele de comunicare foarte bine? Fără a ştii să ducă o conversaţie, fără a ştii sa îşi cultive relaţiile, fără a arăta respect celorlalţi, fără a avea grijă de ceea ce este important pentru cel din faţa lui sau fără a constitui suport pt oamenii din jurul lui? Şi fie că vorbim de relaţii de prietenie, de dragoste, de afaceri, sociale sau diplomatice toate „exersează” eticheta într-o mai mică sau mai mare proporţie. Concret: oamenii aflaţi în oricare dintre aceste relaţii, pentru a o menţine funcţională şi a o îmbunătăţi, o „încarca” permanent exact cu valorile pe care le are la bază eticheta: respectul, grija, politeţea, toleranţa, eleganţa şi empatia. Oamenii nu dezvoltă relaţii de nici un fel fără o bună comunicare, nu  există comunicare eficientă fără integrarea regulilor de etichetă, aşadar, totul evoluează şi se dezvoltă atunci când eticheta face parte din viaţa noastră.

Eliza Nita/Glamour: În ce fel îți vezi rolul din cadrul Federației Patronale a Femeilor Antreprenor și care sunt planurile tale de viitor?

Am acceptat să reprezint Asociaţia Română pentru Protocol şi Ceremonial în Federaţia Patronatelor Femeilor Antreprenor pentru că, aşa cum am menţionat, cred că am vocaţie de arhitect şi răbdare de fermier. M-am aflat mereu în proiecte la început, am construit trainic şi frumos, afaceri, nume, branduri, evenimente şi entităţi care dăinuie şi azi. Am înțeles în aceşti mulţi ani de antreprenoriat şi participare în organizaţii asociative că evoluţia unei entități vine odată cu încrederea, autoritatea şi competenţa pe care le-ai construit şi proiectat. Ceea ce duce însă la dezvoltări pe termen lung sunt elementele adiţionale, „scenografice”, cele de „soft power” care ţin de curtoazie, generozitate şi eleganţă. Fără ele aceste construcţii nu ar fi apreciate, ci doar acceptate. De aceea Asociaţia Română pentru Protocol şi Ceremonial este membru FPAF. Pentru a confirma şi reafirma puterea triadei Bine-Frumos-Adevărat în orice vremuri şi în orice domeniu!

Personal sunt aici din două motive – primul, pentru că rămânem doar cu ceea ce dăruim! Antreprenoriatul feminin are „brazdă” tânără şi fertilă. Are nevoie doar de seminţe puternice de bine, drept şi cinstit, care să fie cultivate cu empatie, curaj, răbdare şi creativitate. Femeile sunt asemeni florilor sau mai degrabă copacilor fructiferi: au nevoie, o singură dată, de un mic ajutor, de o doză de încurajare şi grijă care să vină la momentul potrivit: la începuturi! Ulterior, minima atenţie iniţială este răsplătită infinit! Te copleşesc cu frumuseţe, cu fructele, cu sprijinul şi puterea lor… Sunt aici să fac începuturile mai uşoare.

În al doilea rând, pentru că Diplomaţia este substantiv feminin! Când sunt ziduri de dărâmat, furtuni de trecut, oprelişti de îndepărtat, atitudini de corectat, necazuri de alinat, lumini de aprins şi lumi de îmbunătăţit, femeile au demonstrat că diplomaţia şi tenacitatea le-au fost permanent aliaţi. Avem modele feminine care au pus România la masa celor care contează, utilizând cu abilitate diplomaţia şi tenacitatea. Sunt două instrumente pe care ar trebui să re-învăţăm să le utilizăm! Strategic, cu determinare şi cu eleganţă.

Interviu de Eliza Nita (Glamour Romania)

Foto: Florian Marin